Cum ne pregatim pentru Taina Spovedaniei



Înainte de a ne apropia de scaunul spovedaniei ni se cere o pregătire atentă, rugându-L pe Dumnezeu să ne dea curajul și tăria de care avem nevoie pentru o cercetare adâncă a conștiinței și harul de a ne schimba viata... [continuare]




 

Viața Sfântului Dimitrie cel Nou (de la Basarabi)



Acest cuvios părinte a trăit în vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Sfântul Dimitrie cel Nou, numit în popor și Sfântul Dumitru cel Nou, s-a născut într-o familie de țărani români din satul Basarabi, pe apa Lomului, la sud de Dunăre.

Sfântul Dumitrie era păstor de vite în satul lui și multă vreme și-a ascuns sufletul sub haina de umil păstor. Din vremea aceea a vieții lui ne este cunoscută o singură întâmplare: într-o zi pe când păștea vitele a călcat din întâmplare pe un cuib de pasăre și a strivit toți puișorii. Sf.Dumitru s-a simțit vinovat și și-a pedepsit piciorul cu care călcase puișorii, neîncălțându-se trei ani, nici vara, nici iarna.

Dupa o vreme, Sfântul Dimitrie s-a făcut călugăr la un Schit ce se afla în apropiere de satul sau natal, Basarabi. Aici și-a dus viața tot ca păstor la vitele mănăstirii, trăind în post, în rugăciune, în privegheri și în nevoințe.

Sfântul Dimitrie, cunoscând din vreme ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatra, în chilia sa, și și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Astfel că peștera care până atunci i-a fost casă și adăpost, acum i-a devenit mormânt, gura peșterii fiind închisă cu pietre.

Dupa multă vreme, apa Lomului venind mare, a luat pietrele de la gura peșterii, căzând în apa și trupul Sfântului Dumitru și rămânând acolo multă vreme.

La locul acela, de multe ori juca peste apă o flacără de lumină, oamenii crezând că este o comoară. Dar Dumnezeu vrând să-l descopere, s-a arătat Sfântul Dimitrie în vis unei copile care era bolnavă de duh necurat, căreia i-a zis: “De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui.” Și i-a arătat locul. De cum s-a aflat vestea, mulțime de oameni în frunte cu preoți și episcopi au mers la locul arătat de Sfântul Dimitrie copilei, unde au găsit trupul sfântului întreg și luminat de harul Duhului Sfânt. Copila s-a însănătoșit pe loc, iar trupul Sfântul Dimitrie a fost dus și așezat cu mare cinste în biserica satului Basarabi.

Auzind de aceste minuni care se fac prin moaștele Sfântul Dimitrie, domnitorul Țării Românești din acea vreme, a trimis preoți și sfetnici să aducă moaștele sfântului la București, la biserica Curții domnești, dar neizbutind a ridicat la Basarabi peste moaștele sfântului o frumoasă biserică. Între anii 1769–1774 s-a pornit război între rusi și turci. Armatele rusești ajungând în satul Basarabi s-au gândit să pună la adăpost moaștele Sfântului Dumitru de prăpădul războiului, trimițându-le în altă parte. Un creștin din București, pe nume Hagi Dimitrie, a cerut moaștele Sfântului Dimitrie, ca să le aducă la București unde au fost întâmpinate cu mare alai și așezate în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se află și astăzi. În vremea aceea mitropolit al Țării Românesti era Prea Sfințitul Grigorie. Îndată s-a simțit ocrotirea Sfântulului Dimitrie: războiul a încetat, iar boala ciumei s-a oprit. De atunci numeroase minuni s-au săvârșit, iar Sfântul Dimitrie este cinstit ca protectorul orașului București și al întregii Românii.

În ziua de 27 octombrie se sărbătorește ziua Sfântului Dimitrie cel Nou (de la Basarabi). În fiecare an de ziua Sfântului Dimitrie, pe dealul Patriarhiei Ortodoxe Române din București se adună mulțime de credincioși ca să-l cinstească și să-i aducă rugăcini de mulțumire pentru binefacerile primite.

Troparul Sfântului Dimitrie cel Nou



Întru, tine Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii impreună se bucură, Cuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.